Ion Agârbiceanu

agarbiceanu_1

- Biografie

- Galerie de imagini

- Bibliografie

Biografie

AGÂRBICEANU, Ion (12.IX.1882, Cenade - 28.V.1963, Cluj), prozator. Este al doilea dintre cei opt copii născuţi în familia lui Nicolae şi a Anei Agârbiceanu. Pădurar, gospodar, înstărit, ştiutor de carte, tatăl se va muta mai târziu ca „vigil de pădure” în ţinutul Odorheiului. În 1889, Agârbiceanu începe şcoala în satul natal. Din 1892 urmează la Blaj gimnaziul şi apoi liceul, bacalaureatul trecându-l în 1900. Către sfârşitul liceului se încearcă în literatura şi trimite „Unirii” din Blaj, în 1899 mai întâi o poezie, apoi schiţe şi poezii, semnate Altfius. Cea dintâi scriere literară iscălită cu numele său apare în 1901, tot în „Unirea”, atunci începe şi colaborarea la „Familia”. Între 1900 şi 1904 este stundet al Facutăţii de Teologie din Budapesta. Se integrează în cercul studenţilor români, participând la întrunirile societăţilor literare ale colegilor săi. Continuă să colaboreze la „Unirea”, dar trimite şi câteva schiţe umoristice la „Drapelul” din Lugoj (1902 - 1903), semnate Potcoavă, precum şi la „Răvaşul” din Cluj (1903 - 1904), iar la „Semănătorul” - versuri (1903). Prestigiul lui Agârbiceanu creşte ocnsiderabil din 1902, când începe să publice în paginile „Luceafărului”, scos la Budapesta de Oct. C. Tăslăoanu. De altfel, Agârbicenau va rămâne nu numai colaboratorul constant al aceste reviste, ci va deveni şi prozatorul ei reprezentativ sub numeroase aspecte.  Din iulie 1904 (când termină facultatea) până în toamna lui 1905, este „subprefect” la internatul liceului din Blaj, apoi se înscrie la secţia de limbi clasice, istorie şi română a Facultăţii de Litere din Budapesta, pe care o părăseşte brusc, în ianuarie 1906, când se întoarce la Blaj, angajându-se ca funcţionar la Mitropolie. Ipodiacon şi apoi diacon, este hirotonit preot în aprilie, după ce, cu o lună mai înainte, se căsătoreşte cu Maria Aurelia Radu. Tot în aprilie, este numit preot (de rit unit) în comunca Bucium-Şasa, din Munţii Apuseni, unde rămâne până în mai 1910. Dobândeşte o oarecare notorietare cu volumul „De la ţară”(1906), pentru care este premiat, în 1907, de Astra, colaborează la „Viaţa românească” (din 1906), la „Revista politică şi literară” (Blaj), „Lupta” (Budapesta), „Neamul românesc literar” , „Falan ga”, apoi la „Cosinzeana” (Orăştie), „Tribuna” şi „Românul” (Arad), continuând să publice în „Luceafărul”, „Foaia poporului”, „Viaţa Românească”. Transferat la Orlat, lângă Sibiu, rămâne aici până în 1919, cu o întrerupere în timpul războiului. În 1910, îi apar volumele În întuneric şi Două iubiri, în 1912 - Schiţe şi povestiri, în 1914 - De la sate şi romanul Arhanghelii. Abia în acestă epocă Agârbiceanu se familiarizează cu marea proză, franceză, şi rusă mai ales (Balzac, Flaubert, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, L. Andreev). Fără a renunţa la povestire, se dedică romanului şi scrie, pe unele publicându-le deocamdată în reviste, Legea trupului (Povestea unei vieţi) (1912), Căsnicia lui Ludovic Petrescu (1912), Legea minţii (Povestea altei vieţii)(1915).

În toamna anului 1916, se refugiază în Ardeal, mai întâi la Râmnicu Vâlcea, apoi la Iaşi, pregătindu-se chiar să emigreze în Statele Unite, prin Rusia. Evenimentele de acolo îl întorc din drum. În 1917, se afla la Chişinău, de unde colabora la „Ardealul”, apoi la „Neamul Românesc”. Este numit preot militar al corpului de voluntari ardeleni şi bucovineni din armata română. Întors, pentru scurt timp la Orlat, după înfăptuirea Unirii, renunţă la parohie şi acceptă, ca membru al Partidului Naţional Român, conducerea ziarului „patria, care apărea la Sibiu”, şi apoi la Cluj, şi pe care îl dirijase între februarie 1919 şi martie 1927. Pentru scriitor aceşti ani înseamnă o perioadă de acumulări. Îi apar numeroase culegeri de povestiri, nu totdeauna foarte reprezentative pentru scrisul său. În iunie 1919, este ales membru corespondent al Academiei Române din Ardeal şi Banat, în 1923 - membru în comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor Români. Articolele pe care le scrie aproape zilnic mărturisesc dorinţa lui de a contribui la consolidarea statului român şi la desăvârşirea Unirii, ridicând totodată probleme specifice transilvaniei şi încercând se se opună imixtiunii politicianismului în viaţa cotidiană a acestei provincii. Experienţa socială acumulată până în 1916 îl face să judece cu acuitate viaţa politică după Unire. Membru al Marelui Sfat Naţional, deputat, senator, vicepreşedinte al Senatului, se implică pasionat în dezbaterea modalităţilor de afirmare a specificului naţional şi, mai ales, al tradiţiei. Este şi motivul care îl determină să părăsescă Partidul Naţional Român şi să se afilieze, în 1927, Partidului Poporului. În anul 1928 este numit în conducerea Astrei. Colaborează cu alte reviste şi ziare, între care „Adevărul literar şi artistic”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Cele trei Crişuri”, „Lamura”, „Transilvania”, „Cugetul românesc”, „Societatea de mâine”, „Ţara noastră”, „Universul literar”, „Propilee literare”, „Darul vremii”, „România literară”, continuând colaborarea la „Viaţa Românescă”, „Cosânziana” ş.a. Tot acum îi apar şi primele volume: Legea trupului (Povestea unei vieţi)(1926), Legea minţii (Povestea altei vieţi)(1927), Stana(1929), Biruinţa, Dactilografa şi Dolor (1930), Războiul lui Sf. Petre (1934), Minunea (1936), ediţia a doua din Arhanghelii (1932). Nu îşi uită nici obligaţiile confesionale şi, la Beiuş, tipăreşte numeroase broşuri cu caracter religios. În 1930 este numit protopop al districtului, iar în anul următor este înaintat arhidiacon, canonic al bisericii catedrale. Ostil violenţei, condamnă mişcările extremiste de dreapta. Cum viaţa politică devine tot mai agitată, iar integritatea României tot mai ameninţată, acceptă în octombrie 1938, conducerea ziarului „Tribuna”, în fruntea căruia se află până în august 1940. Nu era un jurnalist prin vocaţie, ci mai curând un observator şi un moralist. Iscălind în ziare, fie cu numele său, fie cu pseudonimele Sevastian Voicu, I.Turcu, sau Ion Olariu (Olariu era numele de familie al mamei, dinainte de căsătorie), scria despre orice, dând sfaturi şi criticând cu blândeţe. Dezmembrarea ţării, în 1940 îl obligă să se refugieze la Sibiu, unde rămâne până în 1945 şi unde este sărbătorit în 1942, la împlinirea vârstei de şaizeci de ani.  Îi apar în acestă perioadă Amintirile (1940), Jandarmul şi De vorbă cu Ilarie (1941), Domnişoara Ana, In pragul vieţii şi Rana deschisă (1942), Vremuri şi oameni. Lume nouă (1943), Vâtoarea (1945), precum şi culegeri de articole pe teme religioase (Faţa de lumină a creştinismului fiind cea mai insemnată). Alte romane, precum Acasă şi Pe drumuri, sunt interzise de cenzură. Odată cu încheierea războiuluim Agârbiceanu se întoarce la Cluj (în martie 1945). După o relativă echipsă în epoca proletcultistă, este ales, în 1955, membru onorific al Academiei RPR.

Sămănătoriste sunt, sub unele aspecte, povestirile din primele volume ale lui Agârbiceanu, De la ţară şi În clasa cultă. În sfera tradiţionalismului se înscrie, astfel, atitudinea de la început faţă de oraş, blamat cu deosebire  pentru că favorizează morala dubioasă a „clasei culte”, de care, după unele ezitări, Ilie Barbu, spre pildă, reuşeşte să se detaşeze (În clasa cultă), nu însă şi Nicolae Marcu, profesorul care acceptă compromisiul meschinăriei citadine (O răsplată). Tematica sămănătoristă sau poporanistă are însă o abordare particulară. Motiv frecvent şi la el în perioada de început, „datoria” intelectualilor de la sate se înscrie în naraţiuni cu finaluri neprevăzute, cu motivaţii adânc omeneşti, nu doar conforme preceptelor. Aşa în Popa Vasile; aici personajul se întoarce la intenţia de a-şi părăsi satul, nu din cauza „datoriei”, ci a milei adânc omeneşti. Elementele de legendă sau basm sunt şi ele prezente, dar, precum în Vâlva băilor, brutal, dezminţind legenda însăşi, spre a face loc unui „adevăr” dur. Din sămăntorism, A. Preia doar cadrul general, pe care îl modifică mult, trecând prin filtrul propriu. Chiar faţă de I. Slavici el e delimiteaya cu un accent peronal, deschiyând totodată drumul lui Liviu Rebreanu. Astfel, george Pârvu (În luptă), e un fel de Popa Tanda, dar personal se transformă dintr-o pildă într-un caracter; el ajunge un fel de conducător al satului nu atât prin exemplul personal cât prin firea-i răzbunătoare şi aprigă. Alte personaje precum Iosif Rodean( Arhangelii ), îl privesc pe Liviu Rebreanu, prin vitalitatea amoralismului. Tematica, mediul şi personajele povetirilor lui A. Sunt variate, dificil de clasificat, întrucât scriitorul abordează, după preceptele realismului, domeniile cele mai diverse şi foloseşte în mod curent împrejurările autobiografice. Solemnitatea povestirii este rece  la prima vedere, neprietenoasă, privirea pătrunzătoare şi iscoditoare păstrând o urmă de neâncredere generată de timiditate. Cele mai multe dintre povestiri sunt de valoare medie, fiind construite cu acurateţe şi meşteşug, însă fără subtilităţi. Registrul tonalităţii e cel tragicomic, precum în Slăbiciunea părintelui Grigore ( cu un presonaj care nu poate auzi o melodie cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas straşnic de „bătută” ţărănească, chiar şi când e cu odăjdiile pe el; nuanţă dramatică vine din neputinţa înfrânării impulsului vital, neputinţă comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl converteşte uşor în şarjă dezlanţuită. Aşa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Şarja groasă trece dincolo de marginile artei, iar violenţa demersului este atât de stihinică, încât crierea se transformă într-o aglomerare de caricaturi stângace, agitate necontenit, obositor şi confuz. Clară rămâne doar pornirea dintodeauna a scriitorului împotriva demagogiei de toate nuanşele, care a generat un partid „de dreapta extremă”. Tot pamflet este şi Răbojul lui Sf. Petre, în care unul, dintre „sfinţi” e adus pe pământ, spre a constata şi îndrepta neregulile provocate de „Mamona”. Alteori, A. apelează doar la scene parodice, precum în romanul Arhanghelii, alternându-le cu cele grave, care în context par a avea o funcţie moralizatoare, estompată, totuşi, de durităţi, care plasează istoria românescă într-un plan situat desupra oricăror tendinţe. Scriitorul deţine un vast repertoriude situaţii dramatice, generate în deosebi de stingerea şi reproducerea pasiunilor, izbucnirilor vitale, transpuse în finaluri concise. Astfel, în Arhanghelii finalurile de capitol, instaurând aparenţeechilibrate, senine, cuprind adesea un germene de ameninţare, prevestitor, de regulă al debutului sumbru alcapitolului următor. E ca o alternare, însă fatalitate şi izbăvire, fără nimic demonstrativ sau cazuistic. În genere, povestitorul este intim implicat în naraţiune, participă direct la ea; astfel, el mulge cuvântul din gura personajelor, vorbeşte în nume propriu, trece din nou la relatarea neutră, pe care o părăseşte pentru a se insinua iarăşi în derularea naraţiunii. Faţă de cele povestite, e cuprins de „o durere rece necunoscută, aspră şi rece” (Umbra unui om). Când se lasă captivat de propria individualitate şi biografie, eşuează în melancolie monotonă, chiar dacă aportul documentar e substanţial (Licean…odinioară şi Amintirile). Memoriile lui tind să consolideze un destin de tip tradiţional şi idealizat, spre deosobire de un Gib. I. Mihăescu, care ilustrează tipul antieroului. Privind propria povestire „cu ochii înoptaţi” (Într-o zi de primăvară), A. O resimte în mod evident ca pe o echilibrare în singurătate în care s-a claustrat. Faptul este vizibil după primul război, în povestiri manieriste precum Vestea, Oscrisoare la vlădica. Mai ales în intervalul 1906-1916, martorul obisnuit al povestirilor, adesea chiar povestitor, este un preot. În alte numeroase cayuri este chiar personaj, preot de ţară, sărac, aproape înrăit de sărăcie, ţăran în fond şi mândrindu+se cu aceasta, fumând tutun prost, drăcuind şi păstorind peste un sat de necăjiţi (O zi înseninată); însă are o minimă conştiinţă de sine, faţă de care -şi nu faţă de divinitate- se simte răspunzător (Săptămâna patimilor). Deşi supus canoanelor narative tradiţionale şi cuminţit, povestitorul nu agreează autoritatea şi, când are prilejul, o parodiază ( de exemplu, în Nenea ), precedându-l pe rebreanu şi deosebindu-se radical de Sadoveanu. Este tolerant, adept al liberului arbitru şi chiar în cazul sinucigaşilor, manifestă o neutralitate binevoitoare, contrară perceptelor religioase şi înrudită cu mentalitatea lui Tolstoi ( Legea trupului ).

Personajele lui A. sunt de regulă nişte inadaptabili, impresuraţi de o aură a muceniciei. Cele mai reprezentative şi mai reuşite, sunt acelea al căror caracter este tulbure, chiar întunecat. Uneori, astfel de eroi, par a urâ viaţa (Fefeleaga, Dura lex) deşi atitudinea lor este ambivalentă. Considerând oamenii drept „marile minuni ale vieţii”, prozatorul îi face să traverseze, în cazurile tipice, experienţe deosebit de dureroase, de obicei tanatice, pentru a le releva adevărata personalitate. Iar aceasta e dominată de un preaplin al vitalităţii inconştiente cum literatura română nu cunoscuse până atunci. „A trăi” înseamnă pur şi simplu „a trăi”, a te lăsa cuprins şi domniat de iybucnirile vitalităţii. „Binele” şi „răul” se încadrează unei axiologii primitive şi puternice, pentru care „păcat” nu poate exista atâta timp cât omul este viaţă ( O necredincioasă ).izbucnirea simţurilor nu-l revoltă până într-atât, încât să-şi supună personajele la vreo penitenţă. Scriitorul s- axprimat fără menajamente împotriva acelor teologi care condamnă “legea trupului”, căci viaţa e “aur nemuritor” (Faţa de lumină a creştinismului). Un aur, însă, bătând în cenuşiu, căci existenţa este considerată o “vâltoare”, care macină puterile şi-I leapădă  pe oameni, zdruncinaţi şi sfârşiţi. Aşa termină Iosif Rodean (din Arhanghelii), unul dintre cele mai puternice caractere pe care le-a dat romanul românesc. Ca preot, autorul vede în instinctul vieţii singura forţă spirituală şi etică. Toate personajele expresive ale scriitorului îi înfruntă pe ceilalţi cu o pornire nevrăjmaşă. Conflictul voinţelor inconştiente îi este specific,iar eroii săi replică prompt, instinctual aproape, dintr-un activism funciar: “Cine se gândeşte se ofileşte” (A patra). Alteori personajul acceptă viaţa ca pe o fericire edenică (Onu). Se întamplă ca vreunul să manifeste şi oarecare detaşare (Melentea), dar aceasta este doar un paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puţin creştin, în fond, A. defineşte “păcatul” ca “împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de respingere a vieţii. De aceea, eroina din Stana trăieşte cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea socială, îndeosebi destrămarea familiei, la care ele reactionează violent si neaşteptat, dur şi cu voluptatea suferinţei (Fefeleaga). Personajele cele mai realizate sunt oameni care nu pot trăi în izolare, precum Mihail Sadoveanu, ci au un puternic spirit comunitar. Îndepărtarea din societate în cazul individului Miron Parasca (Aşa de singur), echivalează cu moartea. Spiritual de grup este suportul energiei lor. Societatea în care vieţuiesc este una închisă, cu reguli fixe. Niculae Mărginean (Strigoiul) este, de fapt, un paznic al respectării tradiţiei, chiar dacă aceasta pare absurd;  el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toţi sunt chemaţi să le păzească pentru că altfel mor, aşa cum s-a întamplat cu ai lui Gheorghe Mărginean. “Strigoiul” este forţa coercitivă a societăţii inchise, pentru care în prezent şi trecut se confundă. De sub tăria acestei legi, fiecare doreşte uneori să evadeze, urmărind o himeră precum Mârzuţ (Vâlva băilor), sau se întoarce la locul de baştină, pentru a se stinge în pace (Lina). A. nu a reuşit decât rareori portrete de orăşeni, acestea fiind, de obicei, palide, poate şi pentru scriitorul însuşi îi considera  pe locuitorii oraşelor depersonalizaţi (Împonderabilul). Intelectualii lui sunt puţin verosemili, zbătându-se între extreme prea explicite şi demonstrative, ca Ilarie Bogdan (Dolor), ceea ce îi poate duce spre un patologic facil, teatral, steril şi cazuistic. Personajele coborâtoare imediat din ţărănime păstrează însă o mare forţă expresivă şi, mai ales, au o originală inserare în naraţiune. Popa Man, jandarmul Dumitru Bogdan, popa Pleşa sunt scoşi, intr-un fel, din contingent, comentaţi prin intermediul altor personaje şi li se atribuie trăsături fabuloase ori chiar aparţinând demonologiei populare, astfel încât devin plăsmuiri între realitate şi legendă. Tehnica misterului, pe care o stăpâneşte precum puţini alţii, e dedusă numai din eresul folcloric, reprezentative fiind, sub acest raport, romanele Strigoiul şi Faraonii. Scriitorul construieşte un personaj, de preferinţă, prin gesturi, analiza psihologică mărginindu-se la sugestii, cu detalii puţine, dar esenţializate. Caracterul tulbure al personajelor este strâns legat de peisajul aspru, neprietenos, accidentat. De altfel, cele mai izbutite şi comparaţii referitoare la personaje stau în raport cu natura, termen constant de referinţă (sufletul lui Iosif Rodean e ca o prăpastie rece, întunecată). Astfel, omul e legat permanent de crepuscular şi de durere, din care se desprinde şi ia contur (Vechi pădurari). Ignorând aproape cu totul peisajul citadin, scriitorul se opreşte asupra celui rural, nu totdeauna luminous, dar sugestiv prin asprimea liniilor. Atmosfera este de trai “în întuneric” , povestirile fiind organic structurate pe absenţa luminii, ca simbol al vieţii întrgi. Întunecate, rudimentare, peisajele creează graniţe inospitaliere altor sentimente în afara acelora pe care le presupune povestirea. Când acesta debutează cu o descriere întunecată, ea devine parcă mai izbutită, curgând mai liber. Scriitorul îi convin “ceasurile de seară”, care trezesc întrebări despre “taina vieţii”. Contrastul este vizibil, între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte. Crepusculul generează întrebări fundamentale, precum recluziunea monahală. Nocturnul produce o stare de detaşare spirituală, însă mereu supravegheată. Prăpastia, golul înnegurat devin un simbol etic, al absorbţiei în nefericire. Scriitorul are o concepţie sumbră despre existenţă, fără a intra totuşi în opoziţie radical cu meliorismul creştin, căci după el, geneza vieţii este durerea. În concordanţă cu peisajul sunt  şi locuinţele personajelor, în mod obişnuit cenuşii, rar luminoase, bântuite de duhuri (Vedenia, Jandarmul). În cele ce intra anevoie şi cu neplăcere, impresii pe care  A. le accentuează prin aşezarea descrierilor unor astfel de case în chiar debutul câtorva povestiri şi romane (Arhanghelii, Biruinta, Domnişoara Ana). Pătrunderea în satul “Arhanghelilor” are aparenţă implacabil, decis să se oprească doar asupra detaliului demoniac, lăsându-le în umbră pe celelalte. Personajele sunt înconjurate de obiecte extrem de puţine, strict necesare credibilităţii narative, autorul fiind şi sub acest raport deosebit de sever. De regulă, personajele se mişcă printre ustensile familiare, casnice, în scene de familie tipice, banale, obositoare prin repetiţie, mai ales în construcţiile ample.

Povestitor înnăscut, lui A. îi place vizibil să detalieze, adesea redundant şi monoton. De aici vine şi înclinarea pentru roman, accentuate în ultima perioadă a vieţii. Primul roman apare în “Luceafărul” (1912), cu titlul Povestea unei vieti, reluat în volum abia în 1926. Îi urmează, în acelaşi an, Căsnicia lui Ludovic Petrescu, în “Cosinzeana”, apoi Arhanghelii, cel mai cunoscut dintre toate, în 1913 (şi în volum în 1914). În 1915 scrie Legea minţii (Povestea altei vieţi), pe care îl tipăreşte abia în 1927. Urmează Biruinţa, Răbojul lui Sf. Petre, Sectarii, Pustnicul şi ucenicul său, Licean … odinioară, în pragul vieţii, Domnişoara Ana, Vremuri şi oameni. Lumea nouă, Vâltoarea. Romanul Strigoiul, încheiat în vara lui 1944, apare abia în 1969, iar Faraonii se tipăreşte în 1961. Unele povestiri ample ( Popa Man, Păscălierul, Dolor, Stana, Prăpastia) pot fi considerate romane de dimensiuni reduse. De povestiri, romanele se deosebesc în principal prin caracterul exemplar al personajelor şi prin cel pilduitor al situaţiilor, fiind, sub unele aspecte, discret moralizatoare. Construcţii ample, chiar stufoase în unele cazuri (Domnisoara Ana, Sectarii, În pragul vieţii), ele vădesc o bogată fantezie a situaţiilor banale, abia detaşate de clişeu. Alcătuite după o arhitectură supravegheată, urmează canoanele tradiţionale de la sfârşitul secolului al XIX- lea şi începutul secolului al XX-lea. Ca şi povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situaţii conflictuale, ca o plonjare directă în ficţiune; explicaţiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare , concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului pe care urmează să-l părăsească Vasile Murăşanu. Este ca o povestire a caracterului mohorât al conflictului, chiar dacă personajele “pozitive” vor câştiga în final. Lupta lor este însă chinuitoare, victoria  va fi dobândită trudnic, după tribulaţii asupra cărora naratorul insistă pe îndelete. “Fericirea”  deznodământului este expediaţă n câteva rânduri, de parcă naratorul, ruşinat de ea, o enunţă doar în virtutea unor obligaţii etice. Personajele principale ale unor romane(Biruinţa, Domnişoara Ana) sunt temperamente oarecum bovarice, aspirând la altceva decât le oferă condiţia modestă de slujbas incert ori de tânăr abia intrat în viată. A. sondează sufletele în formare, nesigure de adolescent sau oameni timizi. Ion Florea (Legea trupului), Vasile Grecu (Biruinţa), Ana (Domnişoara Ana), Vasile Murăşanu (Arhanghelii), Andrei Prescu (Legea minţii), Gheorghe Mărginean(Strigoiul) dezvoltă pe larg o antiteză predilectă, aceea dintre “legea minţii” şi “legea trupului”, antiteză nu neapărat de aspect erotic, deşi acesta precumpăneşte. Amplificând o preferinţă a povestirilor, romancierul are ambiţia de a construi destine, vizibilă încă din Legea trupului si din Căsnicia lui Ludovic Petrescu. De aici şi prezenţa unor excursuri biografice, excesive însă. Tot de aici vine şi considerarea personajului principal mai ales din perspectiva celorlalte personaje, probabil în intenţia de a face din el un simbol etic. Cu vremea, procedeul, fertil în Arhanghelii, devine un pretext pentru expunerea opiniilor autorului despre situaţia socială, politică, economică, financiară, religioasă,etnică ş.a.m.d. din România interbelică.Conflictul românesc ajunge repede pretext pentru un tablou social , precum în Vâltoarea sau Vremuri şi oameni. Însă alte romane privesc personajele,în buna tradiţie realistă, într-un larg context social, le înconjoară cu evenimente şi personaje adiacente, infinit mai bogate decât la alţi romancieri ai epocii,dar mai superficial decât la Rebreanu. Predilecţia lui A. este să aşeze protagoniştii pe o solidă temelie socială (familie, ocupaţie, clasă, mediu cultural, preocupări politice) printr-un şir de scene secundare, frecvent complementare şi aglomerate. În general,el stăpâneşte o foarte strânsă logică a naraţiunii, fluxul principal este urmărit cu rigurozitate, chiar rigid uneori. Cel mai expresiv sub acest aspect rămâne Arhanghelii, care marchează un punct de referinţă în romanul nostru, cu deosebire prin întărirea caracterului realist. Suportul istoric al naraţiunii este atât de puternic, încât premisele unei confruntări de tip realist sunt asigurate, prefigurând apariţia lui Ion al lui Liviu Rebreanu. Pentru întâia oară în romanul românesc se întâlneşte o atât de strânsă înlănţuire de invenţii epice, de o amploare controlată îndeaproape şi cu răceală.Izolat şi timid, A. a ignorat cu desăvârşire opiniile critice despre el, cunoscându-le doar accidental, pe unele. Pregătindu-şi însă pentru tipar seria de Opere, a găsit de cuviinţă să rescrie unele fragmente, chiar să modifice unele romane(Sectarii,de exemplu, are un cu totul alt final), să postdateze unele povestiri(Valurile, vânturile e datată 1942, deşi a fost scrisă în conformitate cu clişeele proletcultiste din jurul lui1960), în încercarea de a oferi posteriţăţii o imagine definitivă a ceea ce credea că este el insuşi.

El zugrăveşte mai cu seamă intelectualitatea satelor de peste munţi, compusă din preoţi, notari, doctori. Stilul e potrivit materiei; fără coloare lexicală deosebită, curent şi din ce în ce mai îndemânatic, excepţie făcând, în scrierile de la început,limba de oraş,prea stângaci ardeleană. La Agârbiceanu discutarea problemelor morale formează ţinta nuvelei şi a romanului,şi dacă ceva merită aprobarea neşovăitoare este tactul desăvârşit cu care acet prelat ştie să facă operă educativă, ocolind predica anostă. Teza morală e absorbită în fapte, obiectivată, şi singura atitudine pe care şi-o îngăduie autorul de a face simpatică virtutea. (G. Călinescu)

SCRIERI:

De la ţară, Budapesta, 1906; ed.3,Bucureşti,[1921];În clasa cultă,Vălenii de Munte,1909;ed.2,Bucureşti, 1924; Tuşa Oana,Sibiu,1910; În întuneric,Bucureşti,1910;ed.2,Bucureşti,1922; Două iubiri,Vălenii de Munte,1910; ed.2, Bucureşti,1923; Prăpastia, Bucureşti,1910; Doi bătrâni, Sibiu,1910; Adevărata bogăţie sau Împăratul printre săteni,Cluj, 1912; Schiţe şi povestiri,Orăştie,1912; De la sate, Sibiu, 1914; Arhanghelii,Sibiu,1914; ed. 2, I-II, Bucureşti,1932; ed. pref. Mircea Zaciu, Bucureşti,1956; ed.I-II, pref.Mircea Zaciu,Bucureşti,1962; ed.ingr. G. Pienescu, Bucureşti, 1986; ed. ingr. şi pref. Constantin Mohanu, Bucureşti,1998; Datoria,Bucureşti,1914; ed. 2, Bucureşti,1937; Tuşa Oana. În luptă, Sibiu,1914; Din viaţa preoţească,Arad,1916; Din război,Gherla,1916; O zi însemnată, Bucureşti, 1916; ed. Bucureşti,1921; Cuvinte către oastea ţării, Bucureşti,1918; Luncuşoara în Păresemi, Bucureşti,1920; Popa man,Bucureşti,1920; Povestiri,Sibiu, 1920; Chipuri de ceară, Bucureşti,1921; Robirea sufletului, Cluj,1921; Trăsurica verde, Bucureşti,1921; Ceasuri de seară,Bucureşti,1921;ed.2, Bucureşti,1926; Florile lui Gheorghiţă Bogdănel, Bucureşti,1921; Păcatele noastre,Sibiu,1921; Zilele din urma ale căpitanului Pârvu, Bucureşti,1921; Scene, Bucureşti,1922; Spaima, Craiova,1923; Dezamăgire,Bucureşti,1924; Diavolul,Bucureşti,1924; Melentea, Bucureşti,1925; Singurătate,Bucureşti,1925; Legea trupului (Povestea unei vieţi),Bucureşti,1926; Legea minţii (Povestea altei vieţi), Bucureşti,1927; Ţara şi neam(Însemnările unei logodnice), Bucureşti,1928; Chipuri şi icoane,Bucureşti,1928; Primăvara,Cluj,1928; În România Mare, Bucureşti,1929; Stana, Cluj,1929; Stafia,Bucureşti,1930; Biruinţa,Bucureşti,1930; Dactilografa,Bucureşti,1930; Dolor,Craiova,1930; Pentru ziua de astăzi ( în colaborare cu Gr. C. Mărcuş şi S. Opreanu) ,Sibiu,1930; Marii cântareţi: Vas. Alecsandri, Gh. Coşbuc, Grig. Alexandrescu, Sibiu,1931; Pentru temeiul ţării,Sibiu,1932;Răbojul lui Sf. Petre, Bucureşti,1934; Minunea,Bucureşti,1936; Asociaţiunea tranilvană pentru literatura şi cultura poporului român (Astra), Sibiu,1936; Cărturarii români,Sibiu,1937; Povestiri, Bucureşti,1938; Sectarii,Bucureşti,1938; Pustnicul şi ucenicul său,cu desene de Lena Constante,Bucureşti,1938; Licean… odinioară, Bucureşti,1939; ed. îngr. şi pref. Aurel Sasu,Cluj, Dacia, 1972; ed. îngr. şi introd. Sanda Cordoş ,Cluj Napoca,1998; Jandarmul,Bucureşti,1941; De vorbă cu Ilarie,Sibiu,1941; Domnişoara Ana,Bucuresti,1942; În pragul vieţii,Bucuresti,1942; Rana deschisă,Sibiu,1942; Preotul şi familia preoţească, Sibiu,1942; Amintiri,Bucuresti,1943;Moştenirea lui Gheorghiţă,Bucureşti,1943;Faţa de lumină a creştinismului,Blaj,1943; Vremuri şi oameni. Lume nouă,Bucureşti,1943; Vâltoarea,Sibiu,1945; Schiţe si povestiri, Bucureşti,1954; Povestirile lui Mărunţelu,Bucureşti,1956;  Pagini alese,pref.Mircea Zaciu,Bucureşti,1956; Din copilărie, Bucureşti,1956; Din munţi şi din câmpii,Bucureşti,1957; File din cartea naturii,pref. Ion Brad, Bucureşti,1959; Fricosul,Bucureşti,1960; Povestind copiilor, Bucureşti,1960; Faraonii, pref. Georgeta Horodincă,Bucureşti,1961; Opere, I-XVIII, introd.Mircea Zaciu,Bucureşti,1962-2002; Povestiri ,îngr. si pref. Ion Brad, Bucureşti,1962; Ciocârlia,Bucureşti,1967; Două iubiri, îngr. G.Pienescu, pref. Cornel Regman,Bucureşti,1968; Nepoata lui Mos Mitruţ,Bucureşti,1968; Strigoiul,Bucureşti,1969; ed.îngr.D.Pienescu si Mihai Dascal, Bucureşti,1985; ed.îngr.G.Pienescu,Bucureşti,1997; Meditaţie în septembrie, îngr. Aurel Sasu,pref.Mircea Zaciu, Cluj,1971; Fefeleaga,îngr. şi postfaţă Mircea Vaida, Bucureti,1972; Schiţe şi nuvele, îngr. şi pref. Vasile Molan, Bucureşti, 1975; Duhul băilor,Bucureşti,1976; Din pragul marii treceri, îngr. G.Pienescu, pref. Ion Simuţ, Cluj-Napoca,1978; Povestiri, îngr. si postfaţă Aurel Sasu, Bucureşti,1979; Fefeleaga  şi alte povestiri,îngr. şi postfaţă Mircea Zaciu, Cluj-Napoca,1981; Nuvele si povestiri, I- II, îngr.G.Pienescu şi Mihail Dascal,Bucureşti,1982; Nuvele,postfaţă C.Cubleşan,Bucureşti,1985;Nuvele,îngr.şi postafaţă G.Pienescu,Bucureşti,1986; Povestiri,îngr.G.Pienescu, Bucureşti,1986; Fefeleaga,îngr. şi pref. Constantin Mohanu, Timişoara ,1987; Povestiri,îngr. şi pref. P.Androne, Bucureşti,1989; O lacrimă fierbinte (Cuvinte către Oastea Ţării) postfaţă R.Creţu, Bucureşti,1991; Fefeleaga, Bucureşti,1992; Povestiri, îngr. şi pref. Constantin Mohanu, Galaţi,1992; Fefeleaga, Bucureşti,1994; Fefeleaga, Chişinău,1997; Faraonii şi alte povestiri din viaţa ţiganilor, îngr. G.Pienescu, Bucureşti,2000.

 

Repere bibliografice: M.Dragomirescu,Revista critică, CVC,1907,1,1908, 19, 1909, 1; Izabela Sadoveanu, „ În clasa cultă“, VR,1908, 8; Puşcariu, Cinci ani,72-74; Chendi,pagini,435-444; Sadoveanu, Cărţi, I,87,120-121; A.Naum, I. Agârbiceanu, „În întuneric“,AAR, partea administrativă,1910-1911; Radu Dragnea,Reflexiuni asupra unei parţi din opera lui Agârbiceanu,CZ,1914,7; Octav Botez,Un roman din viaţa Ardealului, „Însemnări literare“,1919,9; Aderca, Contribuţii, I,411-412; Gala Galaction, Opinii literare, îngr. şi pref. Gh.Cunescu,Bucureşti,1979,9-13; S.Bornemisa, „Robirea sufletului” de I.Agârbiceanu,CZ,1922; Botez, Pe marginea cărţilor, 115-121; Gh.Bogdan-Duica, „Două iubiri“ de Ion Agârbiceanu,SMD,1924,12;Perpessicius,Opere,II,255-257,IV,159-163,V,102-105,116-120,X,40-43,XII,485-486; Lovinescu,Scrieri,I,33-38,Vi,221-224;H.Sanielevici,Noi probleme literare,politice,sociale,Bucureşti, 1927, 1-20,  Constantinescu, Scrieri,I,17-19;Constantinescu,Opere,192-193;Dragomirescu,Sămănătorism,83-89;Chinezu,Pagini,92-94; Călinescu,Ist.lit.(1941),564,Ist.lit.(1982) 636-637;Vianu,Arta,II,183-184;Victor Papilian,Sensul mesianic al activităţii scriitorului Agârbiceanu,LU,1942,11;Breazu,Studii,II,306- 339;Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu ,Bucureşti,1955; ed., Bucureşti, 1964;I.Vlad,I.Agârbiceanu,”Schiţe şi povestiri”,ST,1995,2; D.Micu, Ion Agârbiceanu analist ,GL, 1962, 38; Serban Cioculescu,Marginalii la opera luiI. Agârbiceanu, VR, 1962, 9; Sorin Alexandrescu, I. Agârbiceanu, LCF, 1963, 21; D. Micu, Istoria literaturii române,II, Bucureşti,1965, 55-84; Cioculescu, Varietăţi,367-379; Negoiţescu, Scriitori,201-232; Baconsky, Marginalii, 43-53; Ciopraga, Lit. Rom. ,485-500; Dimitrie Vatamaniuc, Ion Agârbiceanu, Bucureşti, 1970; Maria Rezlescu, Ion Agârbiceanu. Bibliografie, Iaşi,1972; Cornel Regman, Agârbiceanu şi demonii, Bucureşti, 1973; ed. 2, Bucureşti,2001; D. Vatamaniuc, Ion Agârbiceanu. Bibliografie, Bucureşti, 1974; Sasu, În căutarea, 42-54, Zaciu, Lancea, 291-295, 326-328; Mircea Zaciu, Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu,Cluj-Napoca, 1982; Mircea Popa, Introducere în opera lui Ion Agârbiceanu, Bucureşti 1982, Papahagi, Critica,154-165; Teodor Vargolici, Scriitorii clasici şi armata română, Bucureşti,1986,331-338; Dan Mănuca, Un roman târziu al lui Agârbiceanu, RL, 1989, 5; Ion Negoiţescu, Agârbiceanu văzut azi, F, 1990, 11; Ion Vlad, Fascinaţia memoriei şi a realului, TR, 1990, 50; Simion Barbulescu, „…am aşezat ca piatră unghiulară<Evanghelia>“,MS, 1991,2-4; Negoitescu, Ist. Lit., I,200-202; Dimitrie Vatamaniuc, Ion Agârbiceanu, publicist, L, 1992, 40; Mircea Popa, Ion Agârbiceanu. Publicistica începuturilor sau viaţa ca datorie, TR, 1992,40; Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu. Dimensiunea Creştină a operei , TR , 1993, 21; Mănuca, Analogii, 139-147; Z. Ornea, Un roman inedit al lui Ion Agârbiceanu , RL , 1997,43; Dicţ. analitic, I, 54-57, 279-281,II ,58-60, 278-282; Perian, Pagini, 97-102; Z. Ornea, Literatura si morala, RL, 1999, 26; Z. Ornea, Vrerea destinului, RL, 2000, 48; Dicţ. esential, 9-12; Nicolae Manolescu, Dureri înăbuşite, RL, 2003, 23; Cornelia Ştefănescu, Ineditele Agârbiceanu, RL, 2003, 48.                   

D. M. 

Material preluat în citat din Dicţionarul General al Literaturii Române editat de Academia Română la Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004.

Galerie de imagini

agarbiceanu_1 agarbiceanu_2 agarbiceanu_3

Bibliografie

În colecţiile Bibliotecii Judeţene Cluj:

  • Amintirile / Ion Agârbiceanu. -  Bucureşti : Cartea Românească , 1940. - 333 p
  • Amintirile / Ion Agârbiceanu ; studiu introductiv, tabel cronologic şi referinţe critice de Sanda Cordoş. -  Cluj : Cartimpex, 1998. -ISBN: 973-98603-6-2. - 260 p.
  • Arhanghelii : roman / Ion Agîrbiceanu ; prefaţă de Mircea Zaciu. -  Bucureşti : Editura pentru Literatură , 1962.
  • Arhanghelii : [roman] /  Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Minerva , 1972. - 494 p.
  • Arhanghelii : [roman] / Ion Agârbiceanu ; ediţie îngrijită de G. Pienescu. -  Bucureşti : Cartea Românească , 1986. - 607 p.
  • Arhanghelii : [roman] / Ion Agârbiceanu. - Bucureşti : Editura Eminescu, 1986. - 464 p.
  • Arhanghelii : [roman] / Ion Agârbiceanu ; ediţie, prefaţă, curriculum vitae şi bibliografie de Constantin Monahu. - Bucureşti : 100+1 Gramar, 1998. - ISBN: 973-591-021-7. - XXXIX, 376 p.
  • Arhanghelii : [roman] / Ion Agârbiceanu. - Bucureşti : Litera , 2003. - ISBN: 973-7916-73-5; 9975-74-573-3. - Paginaţie: 544 p.
  • Arkangyalok : regény / Ion Agîrbiceanu ; fordította Szilágyi András. - Bukarest : Irodalmi Könyvkiadó, 1964. - Paginaţie: 432 p.
  • Arkangyalok : regény / Ion Agârbiceanu ; fordította Szilágyi András. - ediţia a 2-a. - Cluj-Napoca : Dacia , 1989. -  ISBN 973-35-0024-0. - 359 p.
  • Cartea legendelor  / Agârbiceanu, Ion. - Cluj-Napoca : Remus Cioflec, 1996.
  • Cartea legendelor / Ion Agârbiceanu ; cu un cuvânt înainte de Lucian Blaga ; ediţie îngrijită şi postfaţă de Mircea Popa ; ilustraţii de Eugen Gocan. - Cluj-Napoca : Editura Remus, [s.a.]. - ISBN: 973-96907-0-X. - 497 p.
  • Cărturari români / Agârbiceanu, Ion. - Sibiu : Astra , 1937.
  • Ceasuri de seară  / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Cartea Românească , 1921.
  • Ceasuri de seară / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Cartea Românească , s.a..
  • Ceasuri de seară / Agârbiceanu, Ion. - Ediţia a 2-a. - Bucureşti : Cartea Românească , s.a. - 159 p.
  • Chipuri de ceară : [proză scurtă] / I.Agârbiceanu. - Bucureşti : Cartea Românească , s.a. - 160 p.
  • Ciocîrlia / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1967.
  • Cuiburi cu soare : [antologie] / Ion Agârbiceanu ; ediţie realizată de Cornelia Lucia Frişan. - Cluj-Napoca : Limes, 2007. - ISBN: 978-973-726-250-9. - 227 p.
  • Dactilografa / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Adevărul, s.a..
  • Datoria / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Librăriei, s.a..
  • Dela sate / Ioan Agârbiceanu. - Sibiu : Editura Asociaţiunii “Astra” , 1914. - Paginaţie: 289 p.
  • Dela sate / Ioan Agârbiceanu. - Sibiu : Editura Asociaţiunii “Astra” , 1914. - 96 p. - Biblioteca poporală a Asociaţiunii Astra ; An IV, nr.37. - Conţine nuvelele: Tăria popoarelor, În luptă, Jertfe!.
  • Din copilărie : chipuri şi povestiri / I. Agîrbiceanu. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1956. - 200 p.
  • Din munţi şi din cîmpii : [povestiri vînătoreşti] / I. Agârbiceanu. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1957. - 119 p.
  • Din pragul marei treceri / Ion Agârbiceanu ; ediţie îngrijita de G. Pienescu ; prefaţă de Ion Simuţ. - Cluj-Napoca : Dacia , 1978. - 240 p. - Titlu serie: Restituiri ; 50
  • Domnişoara Ana / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti, [s.a.].
  • Două iubiri : povestiri / Ion Agârbiceanu ; antologie de G. Pienescu ; prefaţă de Cornel Regman. - Bucureşti : Editura pentru Literatură , 1968. - XXXIX, 471 p. - Titlu serie: Biblioteca pentru toţi ; 486
  • Duhul băilor : nuvele, schiţe şi povestiri / Ion Agârbiceanu. - Bucureşti : Minerva , 1976. - 344 p.
  • Dura lex : elbeszélések / Ion Agârbiceanu ; válogatta és az előszót írta Mircea Zaciu ; fordította Telegdi Magda [és] Veress Zoltán. - Kolozsvár-Napoca : Dacia , 1979. - 392 p.
  • Dura Lex : Erzählungen / Ion Agârbiceanu ; aus dem Rumänischen übersetzt von Georg Aescht. - Cluj-Napoca : Dacia , 1980. - 168 p.
  • Faraonii : [nuvele] / I. Agîrbiceanu. - Bucureşti : Editura pentru Literatură , 1961. - XXII, 342 p., [1] f. portr.
  • Faraonii : [nuvele] / Ion Agârbiceanu. -  Bucureşti : Litera , 2002. - ISBN: 973-8358-64-7; 9975-74-443-5. - 312 p. - Titlu serie: Biblioteca şcolarului. Serie nouă ; 272
  • Faraonii şi alte povestiri din viaţa romilor / Ion Agârbiceanu ; ed. îngr. de G. Pienescu ; tab. cronologic de Cornel Regman. -Bucureşti, 2000. - ISBN: 973-21-0652-2. - XVIII, 174 p. - Titlu serie: Biblioteca pentru toţi. Serie nouă ; 1512
  • Faţa de lumină a creştinismului : meditaţii / Ion Agârbiceanu ; prefaţă şi ediţie îngrijită Mircea Popa. - Cluj-Napoca : Eikon, 2006. - ISBN: 973-757-002-2; 978-757-002-4. - Paginaţie: 200 p.
  • Fefeleaga : povestiri / Ion Agârbiceanu ; antologie, postfaţă şi bibliografie de Mircea Vaida. -   Bucureşti : Minerva , 1971. - 272 p. - Titlu serie: Arcade
  • Fefeleaga / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Porus M, 1992.
  • Fefeleaga / Ion Agârbiceanu. - Chişinău : Litera , 1997. - ISBN: 9975-904-32-7. - Paginaţie: 368 p. - Titlu serie: Biblioteca şcolarului
  • Fefeleaga : [povestiri] / Ion Agârbiceanu. - Ediţia a 4-a. - Bucureşti : Litera , 2003. - ISBN: 973-7916-17-4; 9975-74-511-3. - 344 p. - Titlu serie: Biblioteca şcolarului, serie nouă ; 492
  • Fefeleaga : povestiri şi nuvele. - Timişoara : Facla, 1987.
  • Fefeleaga şi alte povestiri / Agârbiceanu, Ion. -  Cluj-Napoca : Dacia , 1981.
  • Fefeleaga şi alte povestiri fantastice / Ion Agârbiceanu ; antologie, postfaţă, tabel cronologic şi selecţia aprecierilor critice de Constantin Cubleşan. - Bucureşti : 100+1 Gramar, 1998. - ISBN: 973-9223-98-2. - 160 p. - Titlu serie: Pagini alese. Literatura română
  • File din cartea naturii / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1959.
  • File din cartea naturii / Ion Agîrbiceanu. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1964. - 260 p.
  • File din cartea naturii / Agârbiceanu, Ion. - Bucuresti : Vizual, 1995.
  • File din cartea naturii / Ion Agârbiceanu ; [ilustraţii : Adrian Pîrvănescu]. - [Bucureşti] : Vizual, 1998. - ISBN: 973-587-101-7. - 192 p.: il., portr. - Titlu serie: Literatură de ghiozdan ; 27. -Note: Povestiri incluse în programa şcolară
  • File din cartea naturii / Ion Agârbiceanu. - Bucureşti : Cartex 2000, 2006. - ISBN: 973-7769-93-7; 978-973-7769-93-0. -  256 p.
  • File din cartea naturii / Ion Agârbiceanu ; ediţie îngrijită şi opinii critice de Valeria Filimon ; tabel cronologic de Ion Tudor Agârbiceanu. - Bucureşti : Agora , 2007. - ISBN: 978-973-8852-70-9. - 240 p. - Titlu serie: Clasici români
  • File din cartea naturii / Ion Agârbiceanu. - Cluj-Napoca : Dacia , 2007. - ISBN: 978-973-35-2248-5. -  347 p. - Titlu serie: Clasicii literaturii române ; 30
  • File din cartea naturii : [povestiri] / Ion Agîrbiceanu. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1959. - 259 p. : il., [4] f. pl. il. Color
  • File din cartea naturii : [povestiri]. -  Bucureşti, 1965.
  • File din cartea naturii : [povestiri]. -  Bucureşti : Editura Ion Creangă, 1971.
  • File din cartea naturii : [povestiri]. -  Bucureşti : Editura Ion Creangă, 1980.
  • File din cartea naturii : [povestiri] / I. Agârbiceanu. - Bucureşti : Editura Ion Creangă, 1986. - 207 p. - Titlu serie: Biblioteca pentru toţi copiii ; 13
  • File din cartea naturii / Ion Agârbiceanu. - Bucureşti : Garamond, [s.a.]. - ISBN: 973-9176-83-6: 208 p. - Titlu serie: Biblioteca elevului
  • Flăcări pe comori [resursă electronică] : [film artistic] / cu: Mircea Albulescu, Claudiu Bleonţ, Remus Mărgineanu,… ; inspirat de romanul “Arhanghelii” de Ioan Agârbiceanu ; regia: Nicolae Mărgineanu ; scenariul: Ion Brad ; imaginea: Vlad Păunescu ; muzica: Cornel Ţăranu ; sunet: ing. Silviu Camil ; montaj: Nita Chivulescu. - RO : Bucureşti, 1987. - 1 DVD-ROM : 4.16 GB, PAL, cca 94:00. - Film de arhivă; Subtitrat în limbile engleză, germană, franceză, spaniolă, română
  • Fricosul /  Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti, 1960.
  • Frumoasa cea din piatră : povestiri inedite / Ion Agârbiceanu ; ed. îngr. şi cuv. înainte de Mircea Popa. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007. - ISBN: 978-973-133-138-6. - 123 p. ; portr.
  • Gyermekvilág / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti, 1963.
  • Ion Pop Reteganul : viaţa şi activitatea /  : Popescu, Ion Apostol; cu o prefaţă de Ion Agîrbiceanu. - Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, 1965. - 248 p., [18] f. pl. : il., facs.
  • În întuneric / Agârbiceanu, Ion. -Bucureşti : Cartea Românească , s.a..
  • În pragul vieţii / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Gh. Mecu, 1942.
  • Întoarcerea din iad [resursă electronică] : [film artistic] / Constantin Brânzea, Maria Ploae, Remus Mărgineanu, Ana Ciontea ; inspirat din nuvela “Jandarmul” de Ioan Agârbiceanu ; scenariul: Nicolae Margineanu cu dialoguri de Petre Sălcudeanu ; regia: Nicolae Mărgineanu. - RO : Bucureşti, 1983. - 1 DVD-ROM : 4.06 GB, PAL. -Note: Film de arhivă; Subtitrări: engleză, germană, franceză, spaniolă, română
  • Jandarmul : nuvele şi povestiri / Ion Agârbiceanu ; ed. îngr. de G. Pienescu. -Bucureşti : Allfa, 2001. - ISBN 973-9477-31-3. - 376 p. - Titlu serie: Biblioteca Allfa. Literatură română contemporană. Proză scurtă
  • Licean… odinioară / Ion Agârbiceanu ; ed., pref. şi glosar de Aurel Sasu. - Cluj-Napoca : Dacia , 1972. - 283 p. - Titlu serie: Restituiri ; 2. - Note: Autograful aparţine editorului Aurel Sasu
  • Luncuşoara în Paresemi : (nuvele) / I. Agîrbiceanu. - Bucureşti : Editura Librăriei şi Tipografiei H. Steinberg, 1920. - 125 p.
  • Marii cântăreţi : V.Alecsandri, G.Coşbuc /  Agârbiceanu, Ion. - Sibiu : Astra , 1931.
  • Meditaţie în septembrie : publicistică literară / Ion Agârbiceanu ; ediţie îngrijită de Aurel Sasu, cuvînt înainte de Mircea Zaciu. - Cluj-Napoca : Dacia , 1971. - 254 p. : fasc.
  • Melentea / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Cartea Românească , s.a.
  • Nepoata lui Moş Mitruţ  / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1968.
  • Nuvele / Ion Agârbiceanu ; postfaţă şi bibliografie de Constantin Cubleşan. - Bucureşti : Minerva , 1985.: 336 p. - Titlu serie: Arcade. - Note: Bibliografie p. 332-335
  • Nuvele / Ion Agârbiceanu ; ediţie îngrijită şi postfaţă de G. Pienescu. - Bucureşti : Cartea Românească , 1986. - 448 p. - Titlu serie: Mari scriitori români
  • Nuvele ; Povestiri / Ion Agârbiceanu ; ediţie…, în îngrijirea lui G. Pienescu ; antologie şi repere istorico-literare de Mihai Dascal. - Bucureşti : Minerva , 1982. - 2 vol. - Titlu serie: Patrimoniu
  • O lacrimă fierbinte : Cuvinte către Oastea Ţării / Ion Agârbiceanu ; postfaţă de Radu Creţu. - Cluj-Napoca : Dokia, 1991. - ISBN: 973-9074-00-6. - 96 p.
  • Opere / Ion Agârbiceanu. - Bucureşti : Editura pentru Literatură, 1962.
  • Această ediţie a apărut sub supravegherea autorului
     
    Titlu volum: vol.1 : Schiţe şi povestiri
    Titlu volum: vol.2 : Schiţe şi povestiri
    Titlu volum: vol.3 : Schiţe şi povestiri
    Titlu volum: vol.4 : Schiţe şi povestiri
    Titlu volum: vol.5 : Povestiri şi nuvele I
    Titlu volum: vol.6 : Povestiri şi nuvele II
    Titlu volum: vol.7 : Romane : Arhanghelii
    Titlu volum: vol.8 : Romane II : Legea trupului
    Titlu volum: vol.9 : Romane III : Legea minţii
    Titlu volum:     vol.11 : Romane (V)
    Titlu volum: vol.12 : Romane (VI)
    Titlu volum: vol.13 : Romane (VII)
    Titlu volum: vol.14 : Romane (VIII) : [Vremuri şi oameni ; Lume nouă]
    Titlu volum: vol.15 : Romane IX : Prăbuşirea
    Titlu volum: [vol.16] : Pustnicul Pafnutie şi ucenicul său Ilarion : povestire ; Sfântul : roman
    Titlu volum:     vol.17 : Vâltoarea. Prăpastia : Romane
    Titlu volum:     vol.18 : Frământări : [Roman]
    O zi însemnată / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Librăriei, s.a..
  • Pagini alese / Ion Agîrbiceanu. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1956
  • Pagini de epopee / Agârbiceanu, Ion,  Goga, Octavian, Lovinescu, Eugen, Moldovanu, Corneliu, Sadoveanu, Mihail / ediţie îngrijită şi prefaţă de Teodor Vârgolici. - Bucureşti : Editura Militară, 1987. - 255 p. - Titlu serie: Columna
  • Păcatele noastre : Povestire de pe vremea stăpânirii ungureşti / Ioan Agârbiceanu
    Editura Asociaţiunii “Astra” , 1921. - 70 p. - Titlu serie: Biblioteca poporală a Asociaţiunii Astra ; An XI, nr.104
  • Pentru temeiul ţării / I. Agârbiceanu. - Sibiu : Editura Asociaţiunii “Astra” , 1932.
    84 p. - Titlu serie: Biblioteca poporală a Asociaţiunii Astra ; An 22, nr.192
  • Povestind copiilor / Agârbiceanu, Ion. -Bucureşti, 1961
  • Povestiri / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Societatea Steaua, 1912
  • Povestiri / I. Agârbiceanu. - Sibiu : Editura Asociaţiunii “Astra” , 1920.
    78 p. - Titlu serie: Biblioteca poporală a Asociaţiunii Astra ; An X, nr.94
  • Povestiri / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1962.
  • Povestiri / Ion Agârbiceanu ; antologie, prefaţă şi note de Ion Brad. - ediţia a 2-a. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1969. - 272 p. - Titlu serie: Biblioteca şcolarului
  • Povestiri / Ion Agârbiceanu ; ediţie îngrijită de G. Pienescu. -  Bucureşti : Cartea Românească , 1986. - 448 p. - Titlu serie: Mari scriitori români
  • Povestiri : [texte comentate] / Ion Agârbiceanu ; antologie, tabel cronologic, prefaţă şi note de Paul Androne. - Bucureşti : Albatros, 1989. - ISBN: 973-24-0022-6. - 236 p. - Titlu serie: Lyceum. Texte comentate
  • Povestiri / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Librăriei, s.a.
  • Povestiri. File din cartea naturii / Ion Agârbiceanu ; Selecţie şi redactare: Passionaria Stoicescu. - [Bucureşti] : Editura Doina, [s.a.]. - ISBN: 973-9193-11-0: 160 p. - Titlu serie: Biblioteca elevului. Clasele I-VIII
  • Povestirile lui Mărunţelu / Agârbiceanu, Ion. - Bucureşti : Editura Tineretului, 1956.
  • Proză schiţe şi povestiri / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Garamond, 2005
  • Pusnicul şi ucenicul său / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Principelui Carol, 1938
  • Pusnicul şi ucenicul său / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Fundaţia, 1938
  • Răbojul lui Sf. Petre / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Eminescu, s.a.
  • Robirea sufletului / Agârbiceanu, Ion .- Cluj : Ed. Ardealul, 1921
  • Scene : [versuri] / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Cartea Românească, s.a.
  • Schiţe şi nuvele / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Albatros, 1975
  • Schiţe şi nuvele/ Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Albatros, 1983 (ediţia a 2-a)
  • Schiţe şi povestiri / Agârbiceanu, Ion .- Orăştie : Ed. Librăriei Naţionale S. Boremisa, 1912
  • Schiţe şi povestiri / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, 1954
  • Sectarii / Agârbiceanu, Ion .- Bucureşti, s.a.
  • Singurătate / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Adevărul , s.a.
  • Stana / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Ardealul, 1929
  • Stories / Agârbiceanu, Ion : english version by Fred Nădăban .- Cluj-Napoca : Ed. Limes, 2005
  • Strigoiul : [roman] / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Editura pentru Literatură, 1969
  • Strigoiul : [roman] / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Minerva, 1985
  • Strigoiul : [roman] / Agârbiceanu, Ion .- Buc. :Ed. Allfa, 1997
  • Trăsurica verde / Agârbiceanu, Ion .- Buc. , 1921
  • Tuşa Oana şi În luptă : [nuvele] / Agârbiceanu, Ion .- Sibiu, Editura Asociaţiunii Astra, 1914
  • Vâltoarea : [roman] / Agârbiceanu, Ion .- Sibiu, Ed. Dacia Traiană, 1944
  • Visurile : [povestiri] / Agârbiceanu, Ion .- Arad, Editura Librariei Diecezane, 1925
  • Vremuri şi oameni : [roman] / Agârbiceanu, Ion .- Buc. : Ed. Naţionala Gh. Mecu, 1943